Nu trebuie să aștepți ziua de luni sau Noul An ca să faci o schimbare

Hi there, Daria pe fir.

A trecut ceva timp de când nu ne-am auzit. Au și scriitorii momentele lor de pauză totuși. Mă tot gândeam despre ce să fie următorul articol, îmi veneau niște idei, le băgam în cutiuța cu ”pe mai târziu” și o luam de la capăt.

Ca să fiu în ton cu perioada, cred că ar fi o idee bună să discutăm despre toate rezoluțiile astea de început de an și motivația asta care apare odată cu ideologia unui nou început, dar care se risipește cât ai clipi.

Întrebarea pe care eu mi-am pus-o de multe ori este

De ce așteptăm o zi de luni sau începutul unui nou an ca să facem schimbările necesare din viața noastră?”

Suntem atât de pricepuți la a amâna chestii și, în același timp, suntem plini de speranță și motivație. Cred că ne-am cam prins cu toții deja că motivația nu e de ajuns (așa cum într-o relație nu e îndeajuns doar să îl iubești pe cel de lângă tine). Știu că deși mulți distribuie postările alea motivaționale care sunt atât de bine scrise, de-ți vine la 3 dimineața să muți munții din loc, un procent prea mic de oameni chiar se ghidează după principiile respective și și mai puțini le pun în practică.

Care o fi atunci problema? De ce nu ne putem ține de treabă?

Ei bine, de multe ori ne setăm obiective poate nerealiste, fără vreun fond anume, o facem numai pentru că așa e acum la modă, dar vă zic sigur că ce am enumerat acum reprezintă calea liberă către eșec.

Hai să le luăm puțin pe rând.

Se spune că dacă obiectivele pe care tu le ai nu te sperie câtuși de puțin, nu visezi

îndeajuns de mult. Aici sunt de acord. Viitorul în sine oricum e puțin înfricoșător, pentru că e un tărâm complet nou, pe care nu îl poți prezice, dar pe care îl construiești în fiecare secundă. Și cum imprevizibilul e mereu prin preajmă, nu poți fi niciodată 100% pregătit pentru ce îți rezervă viața. De aceea e important să nu înaintezi blind prin viață, ci să înaintezi cu un scop, să simți că faci o diferență în lumea asta.

Ei bine, tu nu vei putea face niciodată asta dacă obiectivele pe care le ai sunt setate nerealist. În ce sens? Păi hai să vedem! Degeaba manifest eu o lună de zile ca în 2 ani să devin milionară, pentru că șansele ca asta să se întâmple sunt infime. Degeaba îmi imaginez cum eu în 2 luni o să am corp de zeiță, dați fiind factorii externi, e foarte puțin probabil să ajung la forma aia în așa scurt timp.

Înțelegeți unde vreau să ajung?

Da, există șanse ca eu să ajung milionară, dar pentru asta trebuie să muncesc de-mi sar capacele o bună perioadă de timp, pentru a deschide portițele de care am nevoie.

Da, am toate șansele să am corp de zeiță, dar asta necesită timp, consecvență și disciplină.

Mai pe scurt, totul se rezumă la timp. Rezoluțiile nerealiste vin din setarea unui deadline nerealist. Da, e minunat că ai ambiție și vrei să faci și aia, și aia, dar trebuie să rămâi ancorat în realitate, să iei în considerare toți factorii care te influențează (incluzând aici facultate, job, învățat, hobby-uri, ieșiri etc) și abia apoi poți face un plan de bătaie bine pus la punct de care să te și ții.

O altă mare problemă e că ne setăm obiectivele pe baza spiritului de turmă. Scopul tău nu trebuie neapărat să coincidă cu cel al prietenului tău sau al surorii tale, sunteți indivizi complet diferiți, iar nevoile și aspirațiile diferă de la om la om.

Găsisem o chestie mișto într-un articol de pe NYTimes despre cum rezoluțiile noastre trebuie să fie smart, iar în 1981, în revista Management Review, a fost făcut un acronim pentru acest cuvânt care poate fi aplicat atât în zona de management, dar și în stabilirea rezoluțiilor.

1. S - SPECIFIC

Este foarte important să nu fi ambiguu când vine vorba de setarea unui obiectiv. ”Vreau să scap de 5kg în următoarele 2 luni” este mult mai bine decât ”Vreau să slăbesc”. E important să știi ce vrei. Și e important să nu lași loc de interpretări (ca în orice altă situație din viața asta) pentru că, hei! nimeni nu citește în stele și nici vrăjitoarele nu citesc gânduri. Așa că spune lucrurilor pe nume!

2. M - MEASURABLE

Dacă păstrăm exemplul în zona asta a sportului, a dietei, da, e simplu la ce se referă. Dar hai să luam un exemplu mai puțin evident. ”Vreau să nu îmi mai rod unghiile” - ei bine, fă poze din când în când, timp în care te abții din a face asta, iar apoi uită-te la rezultate. Așa-i că se vede diferența? Studiile spun că înregistrarea ”călătoriei” pe telefon, într-un jurnal, poate contribui semnificativ la întărirea în timp a progresului.

3. A - ACHIEVABLE

Este exact ce v-am spus și mai sus. Dacă ai așteptări prea mari de la tine și din varii motive nu le vei îndeplini, te vei simți frustrat, frustrare care s-ar putea resimți și în alte părți ale vieții și, în cel mai scurt timp, vei renunța. Este exact așa cum spune James Clear în preacunoscuta lui carte ”Atomic Habits” - Schimbări mici, rezultate remarcabile.

4. R - RELEVANT

Aici contează foarte mult motivul din spatele rezoluției tale. Dacă faci ceva numai pentru că te-au bătut ai tăi sau iubita la cap, mai bine n-o mai faci. Există cazuri și cunosc personal oameni care au avut parte de transformări minunate, în general legate de fizic, dar asta din cauza bullying-ului.

***Remember that this is not ok!! Ca side note, dacă tu te simți bine în pielea ta, iar sănătatea nu îți este afectată sau în pericol, nu te schimba numai pentru că așa spun alții.

Revenind, da, în cazul lor factorul extern care nu a fost chiar cel mai plăcut, i-a făcut să își dorească schimbarea. Dar hei, oricât de clișeic sună, schimbarea chiar începe cu fiecare dintre noi. E important ca tu să îți dorești să faci lucrul respectiv și ce e și mai important e să vizualizezi beneficiile pe termen lung pe care ți le aduce. It's more about awareness dacă mă întrebați pe mine, dar n-am făcut eu acronimul așa că vă zic ce spun băieții ăștia aici.

5. T - TIME-BOUND

Again, cum am spus și eu la început, e vorba de timp - contează ca timpul pe care îl setezi să fie realist. Am găsit un citat foarte mișto exact pe tema asta, de la autorul cărții Power of habit, Charles Duhigg, și anume:

„Dacă îți construiești un obicei, plănuiești pentru următorul deceniu, nu pentru următoarele două luni.”

Cam smart tipii ăștia de la Management Review cu acronimul lor, așa-i? Ce mă stresează pe mine e că la teorie suntem toți buni și sunt ferm convinsă că ce v-am spus până acum nu sunt neapărat noutăți, dar o puteți lua ca pe o recapitulare *wink*.

Dacă până acum am vorbit despre cum ar trebui să fie rezoluțiile noastre și cum ar trebui setate, hai totuși să atingem și punctul sensibil, că nu suntem aici să ne ascundem după deget - de ce sunt abandonate toate aceste rezoluții de început de an atât de repede?

Dacă credeați că ați scăpat de liste de astea cu 1, 2, 3 și alte citate relevante, v-ați înșelat.

1. Unul din principalele motive pentru care vă lăsați după o lună de sală este mentalitatea de totul sau nimic. Asta e ceea ce încurajează, de obicei, rezoluțiile în prag de An Nou, iar situația ajunge să fie văzută fie ca o victorie completă, fie ca un eșec total când, în realitate, să nu uităm că există totuși și nuanțe de gri.

Problema cu o astfel de gândire e că nu te pregătește pentru eventualele derapaje pe care le vei avea de-a lungul călătoriei tale, iar asta poate fi foarte descurajant. Acest ”totul sau nimic” pare mai mult a fi rodul (dacă îi putem zice rod, deși cuvântul ăsta are o conotație mai mult pozitivă) auto-sabotajului. Fără să ne dăm seama, alunecăm spre overthinking, ne gândim că noi nu merităm lucrurile bune, succesul și ducem constant o luptă cu noi înșine. Cum poate arăta un astfel de comportament?

• Aștepți până în ultimul moment până să îndeplinești o sarcină de lucru.

• Suferi de sindromul impostorului și vorbești negativ despre propria persoană

• Ai dificultăți în a crea și a menține granițe (am un articol despre boundaries&self-respect chiar aici dacă nu l-ai citit deja).

2. În entuziasmul noului an este atât de ușor să îți setezi obiective, dar majoritatea sunt prea ambițioase și nu reflectă realitatea ta actuală. Crearea de rezoluții prea îndepărtate de realitate este o configurație sigură pentru eșecul timpuriu. Trecerea de la momentul actual la cel aspirat trebuie să fie treptată, durabilă și susținută de un comportament obișnuit.

3. Reluând acronimul celor de la Management Review, lipsa de specificitate este mai mult decât problematică, din 3 motive foarte simple:

• Obiectivele nu sunt ”acționabile” (ref. o aud aici pe Monica din Friends cum zice ”That s not even a word”, dar trecem peste): este dificil să știi exact ce trebuie să faci pentru a-ți atinge obiectivul

• Sunt greu de măsurat: este dificil să creezi repere mentale ale succesului, deoarece nu există un obiectiv clar definit

• Le lipsește responsabilitatea: dacă un scop este prea vag, poate părea mai degrabă o aspirație decât o țintă practică, din lumea reală. Fără nicio țintă către care să țintești, nu ești cu adevărat responsabil să lovești nimic.

4. Te axezi prea mult pe atingerea obiectivelor când ar trebui să te focusezi pe construirea de obiceiuri! Rezoluțiile de Anul Nou sunt mai mult orientate spre destinație decât spre proces, iar asta nu ne ajută în a conștientiza, de fapt, câtă muncă avem de depus pentru a ajunge acolo unde ne-am propus.

5. Obiectivele tale sunt lipsite de relevanță pentru stilul tău de viață. Un alt motiv pentru care aceste rezoluții eșuează înainte să fie începute este că le legăm de ceea ce credem că ne dorim, mai degrabă decât de cine suntem cu adevărat.

Să presupunem că ai hotărât să obții o promovare la locul de muncă. Asta ar fi grozav în mod normal, dar nu și atunci când ești nemulțumit cu locul de muncă și ai impresia că înaintarea în funcție îl va face mai ușor suportabil. Țelul tău ar trebui să fie reorientarea spre un domeniu care chiar să te pasioneze și care să te facă să mergi la muncă cu zâmbetul pe buze.

Mai concret, ce trebuie totuși să fac că până acum numai mi-ai spus ce nu fac bine?

Folosește-te de acronimul SMART, trece fiecare rezoluție prin filtrul respectiv, apoi prin filtrul tău.

Învață să nu te lași descurajat de eșec, de un pas sau 5 înapoi și sărbătorește fiecare victorie!

Învață să îți pui întrebările care trebuie, să te cunoști și, cel mai important, să fii sincer tu cu tine!

Învață din trecut, analizează-l la rece, vezi unde ai greșit, unde poți îmbunătăți și ce poți păstra!

Și nu în ultimul rând, învață să ai încredere în tine! E important să realizezi că, la finalul zilei, te ai doar pe tine. Ești tu cu gândurile, aspirațiile și nevoile tale. Nu fi prea aspru cu tine, adu-ți aminte din când în când că ești om, că greșelile fac parte din proces și că tot ce contează e să realizezi că ai câte ceva de învățat de la oricine și din orice experiență.

Astea fiind spuse, dragilor, vă urez destul! Am să dau aici copy paste la o pstare pe care am găsit-o pe facebook și care mi-a plăcut enorm, ca să vedeți de unde vine faza cu ”destul”.

Mi s-a întâmplat să aud un schimb de cuvinte între o mamă și fiica ei în ultimele momente ale despărțirii pe aeroport. Tocmai se anunța plecarea. Lângă poarta de securitate, s-au îmbrațișat și mama i-a spus “Te iubesc și îți doresc destul! ” Fata, zâmbind, i-a raspuns: “ Viața noastră împreună a fost mai mult decât destul. Dragostea ta a fost tot ce mi-am dorit vreodată. Iți doresc deasemenea destul, mamă! ”

S-au sărutat și fiica a plecat. Mama a facut câțiva pași înspre fereastra lângă care mă așezasem. Cum stătea acolo în picioare, puteam să văd că o înecau lacrimile. Aș fi vrut s-o îmbărbătez cumva, dar nu puteam să intru în intimitatea unui om străin. Ea a deschis conversația întrebându-mă: “ Vi s-a întamplat vreodată, să vă luați rămas-bun de la cineva, știind că il vedeți pentru ultima dată ? ”

“ Da, mi s-a întâmplat.” i-am răspuns. “ Scuzați-mă că vă întreb, dar de ce credeți că acesta a fost un rămas-bun pentru totdeauna ? ”

“ Sunt bătrână, iar ea locuiește foarte departe. Mă așteaptă momente grele înainte și realitatea este că următoarea ei întoarcere aici va fi ca să mă ducă la groapă,” spuse ea. “

”Pe când vă luati ramas bun, v-am auzit spunând,“ Îți doresc destul ”. Pot să vă întreb ce înseamnă asta?”

Ea începu să zâmbească.

“Asta este o urare care ni s-a păstrat de la generațiile anterioare. Părinții mei obisnuiau să le-o spună la toți…” A făcut o mică pauză și s-a uitat în sus, ca și cum ar fi încercat să și-o amintească în detaliu, apoi a zâmbit și mai mult. ” Când spunem “ Îți doresc destul! ” vrem ca cealaltă persoană să aibă viața plină cu destule lucruri care s-o susțină. ”

Apoi, întorcându-se spre mine îmi recită din memorie următoarele:

Îți doresc destul soare, care să-ți lumineze comportamentul, indiferent de cât de mohorâtă ar fi ziua.

Îți doresc destulă ploaie, pentru a aprecia soarele cu atât mai mult.

Îți doresc destulă fericire, ca să-ți țină spiritul viu cât vei trăi.

Îți doresc destulă durere, ca până și cea mai mică bucurie a vieții să ți se pară mai mare.

Îți doresc destul câstig pentru a-ți satisface dorințele.

Îți doresc să pierzi destul, pentru a aprecia ceea ce ai.

Îți doresc destule salutări până a ajunge la finalul rămas-bun.

Aici ochii ei se umeziră din nou și se îndepărtă.

Se spune că ai nevoie de un minut pentru a remarca o persoană specială, o oră ca s-o apreciezi, o zi ca s-o iubești și o viață întreagă ca s-o uiți.

FĂ-ȚI TIMP SĂ TRĂIESTI…