sărbătorile pascale - despre lumină și speranță

Hi there, Daria pe fir. Nu aș fi crezut că vin cu un articol acum, de Paști, dar după cum v-am mai spus, inspirația vine în cele mai neașteptate momente (în cazul de față, m-am pus la masă să iau cina cu ai mei).

E o perioadă din an aglomerată - oameni alergând prin magazine, mașini care blochează traficul, trenuri pline de studenți care merg acasă, apartamente întoarse cu susul în jos pentru 3 zile de sărbătoare. De fapt... două, pentru că în a 3-a majoritatea deja lucrează.

Vii acasă, la ai tăi, să petreceți împreună sărbătorile, că nu v-ați văzut de la Crăciun, vrei să petreci timp cu ei, iar tu să te relaxezi după un semestru greu, însă te lovești de stres, de agitație, de "nu avem timp", "suntem în criză de timp", "ai uitat să cumperi aia", "vai, nu am făcut cealaltă".

Alergăm. Ne grăbim. Și nu știu unde. Se face mâncare cât pentru a hrăni un popor întreg, dar mai mult petrecem sărbătorile în deplasare. Curățenia se face în spatele dulapului și sub el, mai avem puțin și punem și ceolofan pe covoare. Țipăm unii la alții că nu sunt tăiate bine mezelurile, că focul e prea mare la sarmale sau că ai uitat să cumperi piper de la magazin.

Dar unde alergăm așa?

Sărbătorile ar trebui să însemne exact opusul - să încetinim, să ne bucurăm mai mult de moment, să ne bucurăm de cei dragi nouă și de faptul că suntem iar împreună.

Pornești televizorul și ce auzi?

"Cum să ne menținem silueta de Paști?"

"La ce să ai grijă în zilele de sărbătoare"

"Lupta cu kilogramele în plus"

Am văzut azi un videoclip tare frumos, în care scria așa: "Lasă slăbitul deoparte. Nu o să ai o viață întreagă în care mama ta îți va frământa cozonaci. So enjoy it while you can!". Și doamne că și acum când scriu rândurile astea îmi vine să plâng. După o săptămână în care nu mi-a plăcut ce am văzut în oglindă, după o săptămână în care mi-a venit zilnic să plâng și mă simțeam prost pentru fiecare dulce pe care îl mâncam, postarea asta a fost gura de aer proaspăt de care aveam nevoie. Și reminder-ul că există momente mai importante în viața asta care nu merită trăite mai puțin din cauză că am fost învățați să ne încadrăm în niște tipare/standarde.

Și că tot vorbeam de sărbători - în seara asta e Învierea. Nu știu dacă sunteți în asentimentul meu, dar în fiecare an, în Noaptea de Înviere, simt o siguranță și o speranță pe care nu știu dacă o mai simt în vreo altă noapte din an. Străzile forfotesc de oameni care merg la slujbă, iau Lumina Sfântă și au grijă să o aducă acasă. E ceva în aer care mă face să simt că în seara asta din an nu se poate întâmpla nimic rău. Speranța licărește în ochii fiecăruia dintre noi - pentru câteva minute, toți suntem unul și ne dorim aceleași lucruri.

Eu nu sunt o persoană religioasă, dar sunt o persoană spirituală, iar partea mea preferată din această noapte e predica pe care o ține preotul aproape de miezul nopții. Avem și noroc de un preot care are acest har de a povățui și reușește în fiecare an să mă emoționeze până la lacrimi. Simt energia din jurul meu din timpul slujbei și al predicii - e o energie curată, simt speranța cum își face loc printre gândurile ce ne apasă zi de zi, simt cum, pentru câteva minute, nu mai există rău pe lume, ci mii de inimi care bat la unison dorindu-și aceleași lucruri de la viață - ca ei și oamenii dragi să fie sănătoși. Pentru că, la final de zi, asta e cel mai important.

Când eram mică, nu înțelegeam poate atât de bine de ce părinții și bunicii mei spuneau "Lasă, sănătoși să fim că în rest le facem noi pe toate". Sau când le spuneam de planuri care erau proiectate peste un an, doi, trei, îmi spuneau "Să ajungem sănătoși până atunci". Când eram mică, mi se părea imposibil să se întâmple ceva, în capul meu nu doar că exista siguranța zilei de mâine, dar exista siguranța unei vieți lungi și frumoase. Pentru că exact ăsta e farmecul când ești copil - privești viața prin acel filtru al inocenței, ai speranță în lume, crezi că toți oamenii sunt buni, crezi că nimic nu ți se poate întâmpla și că părinții și bunicii tăi vor trăi veșnic și vor fi mereu alături de tine.

Realitatea e că nu e așa. Realitatea e că petrecem timp limitat cu persoanele din jurul nostru și că, pe măsură ce avansăm în etapele vieții, aceste proporții se schimbă - petreci mai mult timp cu partenerul, mai puțin cu prietenii și părinții.

Dar nu realizăm cu adevărat aspectele astea. Nu știm să ne bucurăm cu adevărat de moment. Lăsăm orgoliile să ne încețoșeze gândirea, oferim prea multă putere unor sentimente, le lăsăm să ne acapareze și lăsăm chiar și zilele să treacă fără să vorbim unii cu alții. Lăsăm ca ultima conversație cu cineva să fie plină de răutăți și judecată, iar apoi regretăm că am pierdut timpul supărați, când putea fi alta situația. Ne lăsăm să adormim supărați pe cel de lângă noi, când am putea rezolva problema și să ne simțim aproape.

Da, e normal să te lași să simți, indiferent că e furie, fericire, tristețe, dar nu lăsa sentimentele să te controleze. Sentimentele sunt ale tale, nu tu al lor. Amintește-ți că ai puterea de a alege - poți alege să le lași să te acapareze sau poți alege să le simți, să le înțelegi, ca mai apoi să le gestionezi în favoarea ta și a celor din jur.

Ce vreau să zic e că sărbătorile ar trebui să aducă cu adevărat lumină și liniște sufletească. Sărbătorile sunt pentru a încetini puțin ritmul alert al vieții de zi cu zi și de a te bucura, cu adevărat, de prezența celor din jurul tău.

Și tot în spiritul sărbătorilor, vă mai spun așa: indiferent cui te rogi - Dumnezeu, Allah, Buddha, Univers etc., ia-ți niște momente o dată la ceva timp să mulțumești pentru ceea ce ai. Alege să simți recunoștința și, de ce nu, vocalizeaz-o. Suntem atât de obișnuiți să cerem - de la viață, de la cei din jur, de la noi, încât uităm să fim recunoscători pentru punctul vieții în care am ajuns. Da, mai e mult de muncă, mai sunt visuri de îndeplinit, dar la un moment dat ți-ai dorit ce ai astăzi, așa că oprește-te și mulțumește. Nu îți ia mult, dar cu siguranță valorează mult.

În încheiere vreau să vă urez sărbători liniștite alături de familie și cei dragi vouă! Și am să vă las mai jos o postare care e în ton cu subiectul de azi și care poate vă oferă puțin altă perspectivă asupra lucrurilor. Să fim bine!