emotional boundaries& self-respect

Hi there, Daria pe fir.

A fost o mini-vacanță destul de aglomerată, dar mi-am petrecut-o cu familia din Oradea (note pentru grupul de prieteni de aici) și ca niciodată, un subiect a fost dezbătut parcă mai mult decât oricare altul. E legat de dating in your 20s, și anume - barierele emoționale și respectul de sine.

Știu că ați văzut probabil multe articole sau videoclipuri cu ”20 de lucruri pe care le-am învățat până la 20 de ani”. Ei bine, deși e un tip de articol mișto și catchy, mai durează ceva până o să îl scriu așa că, până atunci, vor fi articole pe teme separate. Nu vă dezvălui mai multe, vă las să urmăriți blog-ul (ați văzut ce am făcut aici, nu? Acum crede lumea că eu am un plan de bătaie bine pus la punct).

În altă ordine de idei, dacă sunteți la vârsta asta de 20-20 și puțin de ani și nu vă aflați printre norocoșii cu relații de lungă durată, o să vă simțiți sigur în rândurile ce urmează, iar dacă sunteți mai mici, ei bine, asta o să vă aștepte (dacă nu treceți deja prin asta) și ar fi bine să știți cum merită toate aceste situații gestionate.

Fie că vă cunoașteți într-un anumit context în oraș (în club, printr-un prieten comun, la o cafenea), fie că începeți să conversați pe social media/dating apps, prima ieșire, prima întâlnire este cea mai importantă, pentru că în funcție de ce vorbiți și cum decurge, vei lua decizia dacă persoana respectivă merită sau nu să te mai vadă și a doua oară.

Fie vorba, îți poți da seama și din câteva conversații pe chat cu omul respectiv dacă merită să te chinui să ieși la o cafea cu el sau nu, dar hai să spunem că merită și urmează să aveți prima întâlnire.

Contează unde avem prima întâlnire?

Da, bineînțeles. Vrei un loc cu destule persoane în jurul tău ca să te simți cât de cât în siguranță dacă ceva se întâmplă, dar nu ne dorim un loc zgomotos în care abia vă înțelegeți unul pe altul. De asemenea, contează și ora la care ieșiți - să vrea să te scoată din casă la ora 22 parcă nu sună prea bine.

Și nici să te cheme la el din prima că atunci... știți voi. Nu e greșit acum, probabil majoritatea a trecut prin asta, însă trebuie să îți ofere destul de multă încredere tipul respectiv ca să te lași convinsă să mergeți la el.

Ce red flag-uri am întâlnit la prima întâlnire/în conversații

Am să scriu aici și din experiența mea, dar și din ce am mai auzit de la fetele din jurul meu. Picture this - sunteți tu și el la o cafea, vorbiți, pare totul în regulă, chiar ești fericită că ai dat de un băiat puțin trecut de 25, care lucrează și îți faci tot felul de scenarii cum că el sigur e diferit față de ”băieții de vârsta ta” și alte vrăjeli de genul și, dintr-una într-alta, ajungeți să vorbiți despre cum el stă cu mămica, cum mămica gătește, cum mămica face curat și cum tăticul îl duce la muncă. Păi băi băieți, eu știam că înțărcatul se face când ești bebe, hai la maxim 2 ani, ce facem aici?

Din ce am vorbit cu fetele, am să fiu sinceră să vă zic că niciuna nu își dorește un băiat care încă stă sub fusta mamei. Avem de multe ori speranțe de la cei de 25+ că poate sunt ”mai copți la minte” decât cei de vârsta noastră. Dar, dacă stau să mă gândesc, asta credeam și la 16 despre băieții de 18 și la 18 despre cei de 20. Și tot am rămas cu buza umflată (aici e vorba de masculinitate toxică și despre cum majoritatea băieților de 20 și puțin de ani rămân cu principiile old-school împământenite și confundă vulnerabilitatea cu a fi slab, dar discuția asta o lăsăm pentru altădată; o să vedem că nu e 100% vina lor că sunt așa).

Mai există genul ăla de tipi lăudăroși, pentru care fetele-s un trofeu, dar nu în sensul bun, tipii care zici că sunt prezentatori la ”captura zilei”, pentru că așa se comportă când vorbesc de cuceririle lor pe plan sexual. Des îi întrebam pe băieți ”De ce dacă o femeie se culcă cu 30 de bărbați e curvă, iar dacă voi o faceți sunteți eroi?”. Răspunsul? ”Pentru că vouă vă e ușor, numai deschideți picioarele și deja tre să le dați băieților număr de ordine. Nouă nu ne e la fel de ușor și tocmai pentru că ajungem greu în punctul respectiv, suntem mândri dacă am atins un anumit număr”. Și cu toate astea, vin să contracarez această idee cu faptul că e ușor să ajungi în punctul ăla cu oricine dacă nu ai standarde.

Revenind la ideea principală, că dacă mă lăsați, mă abat mult de la subiect, există și tipii foarte aroganți, care au impresia că lumea se învârte în jurul lor, că ei se întrec oricând cu Zeus și câștigă și, în general, tipii care nu știu să se comporte cu oamenii din jur - să îl observi cum dă bună ziua vânzătoarei de la magazin, să vezi cum reacționează când vede un cățel pe stradă, să vezi dacă te ascultă când vorbești sau doar își așteaptă rândul să vorbească.

Pe scurt, trebuie să te ferești de toți oamenii care îți deranjează energia în vreun fel și te fac să ai îndoieli vizavi de maturitatea emoțională de care dispun.

Ce e totuși cu emotional boundaries și cu self-respect?

Barierele emoționale merg mână în mână cu respectul tău de sine, pentru că dacă tu nu ai așa ceva, cu siguranță vei ajunge o epavă emoțională după ce tipul cu care te-ai întâlnit o lună va pune stop. Ei bine, tu trebuie să fii cu un pas înaintea lui. Ce înseamnă asta?

Hai să o luăm încet. În primul și în primul rând, trebuie să știi ce îți dorești tu, trebuie să meditezi puțin, să stai tu cu gândurile tale și să vezi - oare vreau o relație stabilă și frumoasă? sau îmi doresc doar friends with benefits?. Orice ai alege, nu e nimic rău, e viața ta, deciziile tale. Dar, dacă alegi prima variantă, atunci mai citește puțin în continuare, că aici voiam să ajung.

Te afli în următoarea ipostază: te întâlnești cu un tip de vreo lună-două, vă înțelegeți bine, aveți chimie pe mai multe planuri, nu ai observat nimic la el care să îți ofere o repulsie atât de mare încât să pui stop și, totuși, ați făcut tot ce se putea face, numai nu ați discutat despre ce sunteți și încotro vă îndreptați. Sună cunoscut?

E drept, în atâta timp nu poți cunoaște un om ca în palmă, însă asta nu ar trebui să te oprească din a aduce în discuție ceea ce tu îți dorești și să vezi dacă rezonează cu tine din punctul ăsta de vedere. Ca să fiu clară, puteți avea discuția asta acum și să fiți împreună peste o săptămână, două, trei sau abia peste câteva luni sau, cine știe, vă cunoașteți și mai bine între timp și puneți punct. Știi ce e important să știi aici? Dacă el ia în considerare sau nu varianta de a fi cu tine într-o relație, care presupune ceva mai multe responsabilități.

Pentru că, dragile mele, am ajuns într-un punct al vieții în care tot ce auzim, tot ce vedem, noi asilimăm. Suntem în punctul în care orice oportunitate profesională ne surâde, suntem într-un moment propice dezvoltării noastre ca viitoare forță de muncă și ca persoană în sine. De multe ori, simțim atât de multe că trebuie să ne reamintim cum să nu ne înecăm în gânduri și emoții. Facultatea, viața de adult pe care începem să o trăim, singurătatea care ne cuprinde uneori, dorul de casă și de vremurile în care totul era rezolvat de o îmbrățișare a mamei, toate astea își pun amprenta asupra noastră la un moment dat.

Mănâncă sănătos, chit că primești aceiași bani de buzunar și totul s-a scumpit. Fă sport, chit că ai ore la facultate de dimineață până seara. Învață un skill nou, dar tu aungi acasă de la facultate și nu ai energie nici măcar să îți faci un sendviș. Ieși cu prietenii, formează conexiuni, dar tu ai o luptă interioară că pe cât de mult ai vrea să ieși, la fel știi că ai avea nevoie de odihnă și mai știi și că lecția aia nu se învață singură.

Ce vreau să spun e că avem multe pe cap și deși, doamnelor și domnilor ”adulți”, noi doar mergem la facultate, stresul și presiunea pentru a avea un viitor strălucit sunt mari. Așadar, începem să ne valorificăm timpul din ce în ce mai mult și, astfel, cât timp mai e liber, să îl petrecem cu oameni de calitate. Astfel, dragile mele, gândiți-vă dacă omul ăla merită să investiți timp și emoții.

Purtați discuția aia super inconfortabilă de care fuge toată lumea care începe cu ”noi ce suntem?”, pentru că meritați să aveți lângă voi pe cineva care să fie sigur în privința voastră, meritați pe cineva care chiar să vrea să fie alături de voi și de călătoria asta frumoasă prin viață care abia acum începe. E important să știi unde te situezi în viața unui om, e important să o și auzi de la ei din când în când, dar ce e și mai important, e să privești chiar și refuzul într-o notă pozitivă.

Cum? Simplu.

Tu îți expui sentimentele față de el, dar îi spui ferm că dacă nu dorește implicații emoționale ceva mai serioase, tu o să te retragi frumos pentru că, se pare că nu sunteți în același punct al vieții, iar tu nu ai timp de pierdut pentru oameni temporari (știu că toți pot fi temporari, but you got the idea). Astfel, tu o să pui capul pe pernă cumva liniștită și, cel mai important, mândră de tine că ai avut doza aia de respect de sine care te-a ajutat să impui niște bariere și să nu îți lași țelurile și visele deoparte pentru ceva incert.

O relație ar trebui să fie un bonus, un bonus de energie când ai consumat-o pe toată la lucru, un bonus de suport când simți că nici tu nu mai ai încredere în tine, un bonus pentru dezvoltarea ta personală că ai de la cine învăța. Dacă nu se simte așa, ei bine, probabil nu e ce trebuie.

Articolul acesta a venit total pe nepregătite, nu aveam în gând să îl scriu (sau cel puțin nu acum), însă atât de mult am dezbătut acest subiect cu prietenii mei zilele astea, încât trebuia să vă zic și vouă de el.

Așadar, dragilor, ne auzim la următorul articol! Până atunci, să aveți grijă de voi și de suflețelul vostru!

Notă: Știu că am vorbit adresându-mă la feminin, dar 95% din ce am scris mai sus, și povești, și sfaturi, sunt valabile și pentru voi, dragi băieți.