consensual sex& alpha-male-wannabe

Disclaimer: acest articol conține adevăruri care pot răni ego-ul unui alpha male închipuit.

Hi there, Daria pe fir. În momente de astea îmi pare puțin rău că am segmente de vârstă atât de vaste printre cititorii mei (mama, prietenii mamei care vedeți asta, mă scuzați în avans). Dar astăzi vorbim despre consens, despre aroganțe pe burta goală, despre validarea pe care o caută femeile prin sex și cu siguranță mai atingem și alte subiecte, dar care vor veni pe parcurs.

Sunt o tânără singură la 23 de ani, care n-a avut până acum nicio relație serioasă, care nu a spus nimănui ”te iubesc” (romantically speaking), dar care are multă iubire de oferit. Sunt persoana care s-a săturat de clișeele ”va veni când te aștepți mai puțin”, ”timpul le așază pe toate”, ”ce-i al tău e pus deoparte”. Mda, cred că e ascuns săracul prin ceva catacombe, așa ”deoparte” a fost pus. Dar nu mă înțelegeți greșit, că asta nu înseamnă că nu sunt bine cu mine. Nu înseamnă că nu sunt fericită sau că viața mea s-ar rezuma strict la asta.

Ideea e că te uiți în jur, îi vezi pe alții cum se cunosc, se combină, se mută împreună, se căsătoresc, fac copii, iar tu stai și pierzi timpul dând șanse unor băieți, cu speranța că poate ăsta e diferit și are habar cum să se comporte cu o femeie and guess what, he does not. Și atunci e un loop continuu de ne suntem simpatici, ieșim, gafezi, mai dăm o șansă și îmi demonstrezi de ce mai bine renunțam din prima. Stai și dai swipe-uri pe dating apps când ți-ai promis că nu o mai faci, ca după 3 zile să îți amintești de ce nu le mai folosești. La final de zi, știm oricum cu toții că e mult mai frumos să cunoști pe cineva ”organic”, dacă pot să zic așa - te-a văzut într-un local și i-ai atras atenția, v-ați cunoscut prin grupul de prieteni, v-ați observat reciproc la un concert etc.

Aici mi se pare că e vina noastră, că am lăsat internetul să aibă prea multă putere asupra noastră - ”mm, i-a dat like la aia, sunt geloasă”, ”mi-a apreciat story-ul, mă place”, ”oare de ce nu mi-a răspuns de 20 de minute la mesaj dacă e activ” and so on.

Internetul a devenit o problemă majoră,

întrucât oamenii se cred entitled pentru timpul liber al altora, au impresia că trebuie să fii disponibil 24/24, verifică obsesiv persoanele pe care le urmărești, îți cer explicații pentru cele mai mici lucruri și să nu mai spun că unii parcă nu mai știu să comunice. S-a dus pe apa sâmbetei de mult timp tot ce înseamnă dating în ziua de azi. Toate se numesc situationship-uri, nimeni nu vrea să își mai asume obligații/responsabilități, dar doresc toate beneficiile, ne grăbim și sărim peste pași importanți ca să ne hrănim orgoliul cu o validare externă, nimeni nu mai e pregătit de o relație pentru că suferă după fosta de acum 3 ani și pot să o țin așa până mâine, dar nu despre asta e vorba.

Sunt mulți bărbați (mă rog, bărbați biologic vorbind, judecând după vârsta din buletin, căci ei sunt de fapt niște băieței de 15 ani plini de hormoni care zici că acum au descoperit America) care încearcă să te cucerească prin aroganțele astea pe burta goală, încearcă să se flexeze în fața ta cu banii lui mami și ai lui tati, cu un BMW și cu faptul că ”vezi cine sunt eu”. Sunt alții care poate nu flexează banii alor lui, își flexează proprii bani, dar când personalitatea ta se rezumă la câți bani faci tu pe lună și tot tu te plângi că dai de fete materialiste, e cam trist, băi băiatule.

Văzusem o postare care mi-a plăcut mult - ”Bă, ea e materialistă când are figuri să mănânce caviar la micul dejun, nu când se așteaptă să îi plătești o cafea la prima întâlnire”. Sunt așa mulți care fac caz de partea financiară, că pe noi asta ne interesează, asta urmărim, iar dacă îi contrazici, îți spun că ești falsă. Băieți, ciuliți urechile să vă zică mama Daria ceva:

Nu mă interesează banii tăi, mă interesează să știu că faci ceva cu viața ta.

Și să vă mai zic ceva.

Dacă ies cu un tip care are 23-24 de ani, nu mă aștept să aibă totul figured out, să aibă salariu de 2000 de euro, apartamentul lui și să mă plimbe din Bali în Ibiza. Eu am 23. Încă sunt multe incertitudini în viața mea, sunt an terminal la farmacie, facultate de 5 ani, 5 ani în care părinții tăi sunt sponsorii tăi full-time, pentru ca tu să poți învăța și să ajungi un profesionist în domeniu. Nu am așteptări de genul de la cineva de vârsta mea, vreau să te văd interesat de tine, de viitorul tău, profesional și personal, vreau să văd că nu doar te plângi și nu faci nimic să schimbi ceva.

În schimb, dacă ies cu cineva care e cu 5, 6, 7 ani mai mare decât mine, asta însemnând aproape 30, clar că mă aștept să te fi realizat oleacă până atunci, nu să stai pe banii părinților și să te complaci, să te mulțumești cu puțin. Pentru că eu la 30 de ani poate n-o să am încă salariul de vis, dar cu siguranță I will work my ass off ca să ajung acolo unde vreau. Te aștepți la mai multă maturitate emoțională, te aștepți ca omul ăla să știe să se comporte cu o femeie, te aștepți să aibă poate alte preocupări, nu să fie săptămânal în club.

Dar uite că așteptările astea ne omoară. Nu-s degeaba, doar că de multe ori nu sunt îndeplinite. Cum, mă, băiatule, tu la 30 de ani să te mai joci de-a șoarecele și pisica ca în clasa a 7a? Ce e cu joculețele astea de ”o fac pe inabordabilul”, ”o testez să văd dacă”, să vezi dacă ce? Să vezi dacă se f*te cu tine din prima seară, ca să îți dai boost orgoliului tău de alpha male wannabe, să te lauzi cu cucerirea ta, dar să o faci apoi c*rvă că ”a cedat din prima noapte”? Vedeți că it takes two pentru actul ăla, așa că dacă tu o consideri pe ea așa, lăsând double standards urile la o parte, înseamnă că ești la fel de bagabont. Nu? Sau a, am uitat, tu ești cheia valoroasă care deschide mai multe lacăte, nu? Cut the bullshit, că te faci de râs.

Și hai să vă mai zic ceva. În foarte multe din situații, ea nu o face 100% pentru că își dorește, ci pentru că s-a simțit presată să o facă, când tu ai continuat să încerci, deși ea era vizibil inconfortabilă.

Atenție, toată lumea, astăzi vom învăța ce înseamnă consensul!

Conform DEX, avem definițiile astea de mai jos:

Mai simplificat? Amândoi sunt de acord, amândoi își doresc, amândoi zic da.

Ce nu denotă că persoana din fața ta și-a dat acordul?

”Nu”

”Nu mă simt confortabil”

”Nu vreau să ne grăbim”

”Nu știu ce să zic”

”Nu sunt sigură”

”Poate, bănuiesc că ar fi ok...”

Dacă este vizibil inconfortabilă

Dacă se trage ușor înapoi

Dacă a consumat prea mult alcool

Și să știi că dacă ți-a zis de 3 ori că nu și a 4a oară te-a lăsat, tot nu se cataloghează drept consimțământ. A cedat presiunilor și insistențelor tale. Iar asta se poate întâmpla din varii motive. Aici intervine ce vorbeam mai sus, ”validarea prin sex”.

Poate vorbim de o tipă care s-a confruntat toată viața ei cu reproșuri legate de felul în care arată, i s-a zis că nu va sta nimeni cu ea pentru că e prea grasă, prea nu știu cum și din cauza acestor traume, are impresia că dacă el vrea să se culce cu ea, înseamnă că o găsește atractivă. Astfel ea încearcă să își demonstreze ei că toate gândurile alea care i-au fost însămânțate ani de-a rândul nu sunt adevărate.

Poate vorbim de tipă care nu a avut noroc în dragoste, nu i s-a demonstrat că merită mai mult decât bare minimum și crede că doar făcând ceva cu el, îl va putea ține lângă ea. Că știe că bărbații vor sex. Doar sex, de multe ori. Și atunci o face și dacă nu se simte pregătită, cu speranța că el va rămâne lângă ea și va fi diferit față de restul.

Poate e o tipă căreia îi e frică într-o oarecare măsură de cum poți tu reacționa, realizează că ești mult mai puternic fizic față de ea și preferă să zică da, doar ca să scape mai repede.

Știu că niciunul din scenarii nu e unul fericit, și clar și fetele trebuie să realizeze care sunt traumele lor, să le rezolve, să învețe șă își impună limite sănătoase, să nu le fie frică să vorbească și să spună ”nu”. Dar asta nu justifică insistențele tale om primitiv. Nu îți oferă titlul de campion, nu îți aduce nicio victorie.

De asta femeile găsesc des scuze pentru a nu face nimic. De multe ori vă mint.

Nu, nu îi este rău. Doar a realizat că ”nu vreau” sau ”nu am chef acum” nu sunt motive îndeajuns de bune pentru tine ca să înțelegi să te oprești sau să nu încerci să talk her into it, așa că scoate cartea asta. Și atunci e o problemă. La tine.

Chiar și atunci când ești într-o relație de lungă durată - faptul că suntem un cuplu nu îți dă acces la corpul meu de fiecare dată când vrei tu, fără ca eu să fiu de acord. Niciodată. Nu e nimeni obligat să facă asta doar pentru că ești într-o relație, aspect care iar nu e luat în considerare de bărbați. E corpul meu, decizia mea, iar tu trebuie să respecți refuzul meu, nu să încerci să mă convingi. Be a fucking decent human being, for fuck sake!

Știți, era o postare care zicea ”La prima întâlnire, lui îi e frică ca ea să nu arate ca în poze. Ei îi e frică să nu fie un dubios/criminal/violator”, iar asta cred că zice multe. Într-adevăr, not all men, dar majoritatea. Și faptul că trebuie să vi se zică ”imaginează-ți cum ar fi fost să fie mama/sora/fiica ta” ca să empatizezi și să înțelegi gravitatea situației... mă neliniștește teribil acest lucru.

Tot ce vreau să vă zic e că m-am săturat de oameni neasumați, de libidinoși care te privesc ca pe un trofeu sexual și doar asta urmăresc, m-am săturat de băieței de 25 de ani a căror personalitate se învârte în jurul mușchilor pompați la sală și în jurul banilor de la mami și tati. M-am săturat de oameni care nu au habar de self-awareness, care nu fac nimic să devină mai buni și doar știu să se plângă și să își folosească traumele drept scuză că ”așa sunt eu”. Nu, frate, așa vrei tu să fii. Că îți e lene să investești în tine, îți place să te complaci și să folosești scuze ieftine care să îți justifice comportamentul de căcat.

Fiți, oameni buni, asumați! Lucrați la voi, la propria persoană și nu vă mai bateți joc de sentimentele altora doar pentru că nu sunteți voi siguri! Fiți oameni în puii mei și nu vă mai comportați ca niște gorile pe hormoni și nu mai urmăriți doar asta, că femeile nu sunt trofeele voastre sexuale. Dezvoltați-vă inteligența emoțională, grow the f*** up și asumați-vă! Mi se pare ireal ca la 25-30 de ani să nu știi să te comporți cu o femeie. Să nu știi când se simte inconfortabil și să te oprești nu pentru că ți-a zis ea, ci pentru că așa e normal.

Credeți-mă pe cuvânt, fiecare fată, femeie din viața voastră a făcut-o măcar o dată, deși nu voia. Dar a acceptat. În final. Dar nu pentru că ar fi vrut.

Disclaimer 2.0: Nu, nu mi-am pierdut încrederea în umanitate, nu sunt supărată pe viață sau nervoasă pe toată rasa masculină, chit că poate așa pare.

Sunt niște adevăruri care se întâmplă frecvent, ni se întâmplă tuturor și nimeni nu zice nimic, toți suntem ok cu felul în care unii băieți ne tratează, ba chiar alți colegi de breaslă îi și susțin. Nu, nimic din toate astea nu e ok. Și e de datoria noastră, ca femei, să reacționăm în consecință, să speak up for ourselves, să nu răspundem presiunilor din cauza unor traume din trecut și să povestim despre asta când avem ocazia.

A fost un articol scris pe nerăsuflate, în mai puțin de o oră, venit dintr-o idee fulger, în urma unor discuții pe care le-am avut cu cea mai bună prietenă a mea. E un articol poate prea direct, poate prea dur pe alocuri, dar cred că cine a avut de înțeles ce am încercat să transmit, a înțeles. Iar dacă tu ca și bărbat te-ai atacat citind rândurile astea, cine știe, poate faci chiar tu parte din problemă.