noi sau timpul? cine e de vină?

Oare chiar nu avem timp sau nu vrem să ne facem?

Hi there, Daria pe fir. Nici nu știu de când nu ne-am mai auzit, dar știți deja vechea poveste - eu spun asta, în finalul articolului spun că am o idee și mai scriu ceva, când de fapt ne auzim peste încă 2 luni cu aceeași introducere. Nu că m-aș plânge neapărat. Pentru că life happens. Iar inspirația nu se prea happen așa, la foc automat. Dar așa cred că își păstrează articolele acea notă de autenticitate.

M-am întâlnit azi cu colegii de facultate și am fost întrebată ce am făcut în această vară. Și am realizat că răspunsul nu e unul lung. Highlight-ul cred că e că am bifat și anul acesta Electric. Și, desigur, cum e ceva ce mă tot atrage către capitală, am mers pentru a 5a oară în ultimul an acolo. Parcă nici nu mă mai sperie alea 30h de CFR. I got used to it. Ce pot în schimb să zic că mă sperie nițel e cât de repede a trecut timpul. Și cât de puține am făcut eu. Mă încadrez în categoria oamenilor care ar avea timp să facă tot ce își propun, asta dacă ziua ar avea 40h. Dar cum asta nu e posibil, lucrăm cu ce avem.

Aud des de la oameni remarca "Ce viață activă/ocupată ai!". Sau întrebarea "Când ai timp să le faci pe toate?". Sau "Când ai timp de tine sau de ieșit?". Răspunsul meu e că nu am, dar îmi fac. Pentru că dacă ar fi să mă gândesc, mereu ar exista ceva de făcut, ce ar putea înlocui o ieșire sau un episod dintr-un serial. Chestia e că trebuie să știi cum să le balansezi. Știm cu toții că echilibrul este cheia în viață și că orice exces dăunează, indiferent la ce ne referim. Inclusiv munca în exces dăunează, căci duce la burnout. E important să ne găsim echilibrul propriei vieți, astfel încât să facem ce e de făcut, să ne ducem la capăt responsabilitățile, dar nici să nu lăsăm viața să treacă pe lângă noi.

Mulți îmi spun că ar trebui să ies mai mult. Să mă stresez mai puțin. Să nu mă mai gândesc așa mult la viitor. Să o las mai moale cu toate activitățile astea extra și să nu mă mai aglomerez, căci eu voi avea de suferit. Ce nu înțelege lumea e că pe mine asta mă face fericită și împlinită. Ador să văd că un eveniment pentru care am muncit săptămâni de-a rândul are o finalitate frumoasă. Mă bucur să tot călătoresc în alte orașe cu asociația, căci asta înseamnă că mai adaug încă o cărămidă la viitorul pe care îl clădesc și mă și revăd cu oameni dragi sufletului meu. Îmi place să văd că eforturile îmi sunt răsplătite și că, în același timp, și ajut sau aduc un zâmbet pe fața unui om. Unul singur, atât îmi trebuie ca să simt că mi-am făcut bine treaba.

În plus, inclusiv mersul la sală sau gătitul unei mese gustoase sunt tot timp petrecut cu tine. Timp pentru tine. La fel ca o baie lungă, o carte bună sau un episod din serialul preferat.

Eu mi-am setat niște obiective, începând cu luna septembrie a acestui an. Obiective care se întind în principal până la finalul anului, dar, desigur, că le voi păstra și pe mai încolo. De exemplu, am reușit, de la începutul lunii septembrie, să dorm câte 7-8h în fiecare noapte, am slăbit 2kg, m-am reapucat de sală și nu am consumat deloc zahăr. De asemenea, mai am 30 de pagini și termin de citit o carte. Sunt obiective mici, normale, dar sunt realizabile doar prin consecvență și disciplină. Prioritizarea odihnei ar trebui să fie printre cele mai importante țeluri ale fiecăruia dintre noi, întrucât somnul ne afectează mai mult decât am crede. În funcție de cum am dormit, ziua următoare poate fi, sau nu, una productivă.

De asemenea, sportul și o alimentație echilibrată. Astăzi vorbeam cu un coleg de la facultate și îmi spunea că a început să mănânce mai sănătos de vreo 2 săptămâni, dar că i se acrește deja de salate și orez cu pui. Problema noastră e că nu suntem educați în această privință. Nouă ni se pare normal să mâncăm cât mai des fast-food, prăjeli, mâncare grasă și numim "regim alimentar" sau "dietă" când cineva mănâncă sănătos. Un om care are grijă de alimentația lui nu e un om la dietă. E un om conștient și atât. Conștient că asta e normalitatea, așa ar trebui să mâncăm toți în general. Un 80-20, un 70-30. Alimentația echilibrată ne-ar scăpa de atâtea probleme... depinde de fiecare cum privește problema totuși.

Legat de citit... am tot zis că nu am timp să citesc. Când, de fapt, aveam timp să mă uit la 4 episoade din serial seara sau să stau pe tiktok 30 min. Timp este mereu. E alegerea ta cum vrei să te folosești de el. Dimineața la cafea - pot sta pe video cu prietenele mele sau pot citi 30 de pagini. Seara înainte de culcare pot butona telefonul sau pot citi 10 pagini. E strict alegerea mea.

Am zis că nu am bani să merg la sală. Dar aveam bani să cheltui 50 de lei într-o seară în oraș. Sau să merg la psiholog de 4 ori într-o lună. Acum nu mă înțelegeți greșit, e un investment extraordinar în propria persoană să mergi la psiholog. Doar că depinde în ce perioadă a vieții te afli. Chiar zilele trecute mi-a scris psiholoaga să mă întrebe cum sunt, având în vedere că nu ne-am mai văzut de aproape 2 luni. Dar i-am spus că sunt bine. Mă simt bine și nu mai simt momentan nevoia să merg la psiholog. Dar că mă voi întoarce când voi simți nevoia. Iar ea a zis că mă așteaptă cu brațele deschise când voi avea nevoie de ea. Din nou, e vorba de priorități.

Deci revin la întrebarea din introducere, oare chiar nu avem timp sau nu vrem să ne facem?

Știu că sunt oameni care lucrează și 2 job-uri. Oameni care sunt atât de obosiți după lucru, încât nu le mai stă capul nici măcar la o plimbare. Dar cred că vă dați seama că nu aceia reprezintă publicul meu țintă. Ci aceia dintre noi (myself included pentru că încă învăț și eu) care pot face o alegere în ceea ce privește timpul lor și cum și-l petrec. În fiecare zi avem de ales. Pe lângă responsabilitățile de la facultate, de la job, în rest putem alege. Citisem la un moment dat o chestiuță care a rămas cu mine:

În fiecare zi ți se oferă șansa de a alege cum va arăta viața ta. În fiecare zi poți alege să faci o schimbare care te va face să trăiești exact viața pe care ți-o dorești.

Știu că sună a citat dintr-un speaker motivațional care doar are cuvintele la el. Dar și dacă e așa, lasă-l pe el doar cu cuvintele, iar tu ia ce e bun de acolo.

Ce am observat că lipsește la mulți dintre oameni e acest skill de time management. Persoanele astea "spontane" deseori se uită câș la noi, oamenii cu program, cu plannere, cu calendare pline de task-uri și zic că lor le place aventura, lor le place adrenalina, să nu știe ce urmează, să fie surprinși. Și da, avem nevoie și de o doză de neprevăzut în viață. Nu e bine nici să îți planifici ziua la minut. Pot apărea multe repercursiuni, printre care și scăderea încrederii de sine; căci tu ți-ai pus pe agendă, nerealist, 7 lucruri să faci într-o zi și nu faci nici 4. Atunci oare ce sentimente te încearcă la final de zi?

E important, atunci când ne setăm obiective, planificăm zile, să rămânem ancorați în realitate. Să fim conștienți de cât durează și ce presupune fiecare task, timpul pe care îl avem la dispoziție și, cel mai important, să lăsăm loc de neprevăzut. Asta e regula numărul 1 atunci când planifici ceva.

Exemplu: Am o programare la unghii în celalalt capăt al orașului la ora 14⁰⁰, dar eu la ora 17⁰⁰ am zis că merg la sală. Realist acest plan și nu prea. Pe de o parte, trebuie să iei în considerare și drumul. Poate întârzie autobuzul/tramvaiul. Poate prinzi aglomerație. Poate prinzi doamne ferește un accident. Asta 1. Pe de altă parte, tu estimezi că fata de la unghii termină în vreo 2h, dar poate nu e așa. Poate a avut o zi mai grea și va termina în 2h 30. Poate vă luați cu vorba și trece mai mult decât ai preconizat. Lasă loc de neprevăzut! Cel mai realist plan ar fi să zici că la ora 18⁰⁰ ești la sală. Iar dacă se întâmplă, totuși, să reușești să ajungi mai devreme, atunci e minunat, căci starea ta se îmbunătățește, realizând că ai mai mult timp la dispoziție decât ți-ai planificat inițial.

Totul e psihologic. Și trebuie să ne ajutăm pe noi înșine să fim bine. Inclusiv prin lucruri mici, de genul acesta.

A doua regulă de aur e să nu te compari cu nimeni. X a făcut 20 de chestii într-o zi, s-a trezit la 6⁰⁰ dimineața și a alergat 10km? Bravo lui! Dar aia nu e viața ta. E viața lui. Nu aveți aceleasi responsabilități, nu aveți aceleași obiective, nu aveți aceleași resurse financiare... nu aveți aceeași viață!!! Așa că nu vă mai comparați cu X și cu Y, ci comparați-vă cu voi de ieri, de acum o lună, de acum un an.

Ăla e singurul termen de comparație care trebuie să existe. Ți se pare că ești cam la fel ca anul trecut? Înseamnă că e cazul să schimbi ceva, să îmbunătățești pe unde poți. Cu pași mici.

Nu vei putea muta munții din loc într-o zi. Poate nici un bolovan pe zi nu vei putea muta. Dar o pietricică azi, două mâine și tot așa, te vei uita în spate la un moment dat și vei realiza că ai mutat un sfert de munte. Și apoi jumătate. Și tot așa. Pentru că obiceiurile se consolidează în timp. Se spune că durează 21 de zile să îți formezi un obicei. Nu știu ce să zic despre asta, dar e cert că disciplina, consecvența și încrederea în propriile forțe sunt principalii piloni pe care se sprijină acea viață la care tu tânjești. Și știu că poți ajunge acolo. Știu și că tu știi că se poate. Dar e nevoie să iei o decizie. Decizie care, în unele zile, nu se va simți atât de bine. Dar care, pe termen lung, va fi exact ceea ce aveai nevoie. Și îți vei mulțumi pentru asta!

Așadar, dragilor, cum spun și cei de la Bosquito, "dă-i înainte cu tupeu". Loc este pentru toată lumea să excelăm. Doar trebuie să dăm puțin din coate la început. Dar o să merite într-un final!

Pentru puțin boost, ascultați astea două piese. Dar, serios, ascultați-le și simțiți-le versurile.

https://youtu.be/3Kxf2dHlDpQ?si=CUjoYBZ-JryzA0Sw

https://youtu.be/dx06uDuQlZE?si=VpKEGJreS21WjAk_